Dupa
momentul de entuziasm general de dupa "Avatar", filmul 3D
nu prea mai impresioneaza marele public, obligat sa plateasca un
bilet mai scump pentru filme de o calitate indoielnica? Cine e de
vina? Evident, lacomia marilor studiouri.
Marea
era
3D a inceput la sfarsitul anului 2009, odata cu mega-succesul
planetar al Avatarului lui James Cameron. Pana la Cameron,
cinema-ul a incercat de-a lungul istoriei de mai multe ori sa
promoveze spectacolul trdimensional, realizat cu diverse tehnologii.
Fara rezultat. De data aceasta, Hollywood-ul a pus mana, pentru prima
oara in ultimul deceniu (perioada in care numarul biletelor la cinema
au scazut serios), pe o gasca cu oua de aur, numai buna de jumulit.
 |
| Desi realizat pentru 3D, "Kung Fu Panda 2" a atras mai mult public in salile pentru filme 2D |
Cine
e de vina pentru asemenea scadere? Hollywood-ul, spune suparat insusi
seful studiourilor Dreamworks, Jeffrey Katzenberg, unul dintre
promotorii 3D-ului. „Ti se rupe inima cand vezi cum este compromisa
singura mare oportunitate oferita lumii filmului in ultimii zece
ani”, spune Katzenberg, intr-un interviu acordat publicatiei
Hollywood Reporter.
Pretul
calitatii
 |
| Jeffrey Katzenberg |
Fara
a da nume, Katzenberg crede ca multe studiouri au profitat de noul
boom 3D pentru a arunca pe piata filme slabe, dezamagind astfel un
public silit sa plateasca un bilet de cinema mult mai scump.
Filmarile
in 3D sunt foarte complicate si costisitoare, materialele prea
scumpe, turnajul este mult mai lent si atrage depasiri substantiale
de buget. „Daca vrei sa il faci bine, te costa 30 de milioane in
plus”, spunea Michael Bay, care a turnat aproape 70% din Transformers 3 in 3D. „Unele studiouri ar vrea sa dea doar
10-12 milioane. Dar 30 este pretul corect pentru calitate!”.
Din
acest motiv, unii sefi de studio au apelat la solutia mult mai
ieftina a conversiei 2D-3D. Practic, filmul este turnat in mod
traditional, dupa care, in post-productie, este trasnformat fortat in
3D prin citeva procedee speciale.
Bad 3D
Rezltatul,
in termeni de calitate, nu este pe masura si a dat apa la moara
adversarilor noilor tehnologii. Publicul se plange ca filmele astfel
realizate au un aspect de „cartoane decupate” si ca actorii par
imprimati in cadru in loc sa faca parte integranta din el. La acesta
se adauga vesnica problema a 3D-ului, luminozitatea redusa a
filmului.
Anul
trecut, un film ca Inclestarea Titanilor, realizat prin
conversie, a atras un val de critici. Anul acesta, aceleasi reprosuri
au fost facute ultimului Piratii din Caraibe si chiar lui Thor.
„Ne-am
dezamagit publicul de prea multe ori si, din acest motiv, publicul nu
mai are incredere in noi”, constata amar Jeffrey Katzenberg.
„Exista azi o adevarata neincredere in produsele noastre, in vreme
ce, cu numai un an in urma, primul grup de filme 3D care ofereau
divertisment de calitate erau intampinate cu incantare si entuziasm
veritabil”.
Un
viitor reajustat
Cu
toate acestea, Katzenberg nu e pesimist. „Nu este vorba despre
sfarsitul 3D-ului dar vor fi probleme cata vreme nu vom oferi produse
care sa depaseasca asteptarile publicului”.
O
asemenea stare de fapt a dat de gandit serios sefilor marilor
studiouri. Multi dintre ei au an untat deja ca, in viitorul apropiat,
vor reduce drastic numarul productiilor 3D. In principiu, acest lucru
este o veste buna, cu conditia sa se renunte la tehnicile ieftine de
proasta calitate si concentrarea pe productii de valoare.
Pe
de alta parte, reducerea productiilor 3D este o veste proasta pentru
proprietarii de cinematografe, siliti in ultimii ani sa face
investitii masive in echipamente adaptate noilor tehnologii.
