Noua producţie Disney este un film de animaţie realizat de Simon Wells dar avându-l în spate pe Robert Zemeckis. Dar povestea unui băieţel care ia cu asalt Planeta Roşie pentru a-şi salva mama răpită de marţieni nu s-a dovedit succesul de box-office aşteptat.
Mămici pentru Marte
Animaţie de Simon Wells. Voci: Seth Green, Tom Everett Scott, Joan Cusack, Elisabeth Harnois
 |
| Rebeli pe Marte: Milo (voce: Seth Green), Gribble (Dan Fogler) şi Ki (Elisabeth Harnois) |
Milo (interpretat de Seth Green dar cu vocea lui Seth Dusky) este un băieţel de nouă ani care descoperă cât de mult are nevoie de mama sa (Joan Cusack) abia când aceasta este răpită de marţienii care vor să îi fure calităţile de mamă pentru a le folosi la creşterea micilor locuitori ai Planetei Roşie. Milo porneşte să îşi salveze mama, devine pasager clandestin pe o navă spaţială, ajunge pe o planetă extraordinară şi declară război marţienilor şi a Supervizorului lor (Mindy Sterling), ajutat fiind de Gribble (Dan Fogler), un pasionat de tehnică eşuat pe Marte, de animalul de casă bionic al acestuia, Two-Cat, şi de marţiana rebelă Ki (Elisabeth Hamois).
Bazat pe o carte de Berkeley Breathed (laureat al premiului Pullitzer pentru caricaturile sale de presă), „Mămici pentru Marte“ este un film science-fiction animat, regizat de Simon Wells, un britanic ce ar trebui să cunoscă SF-ul şi pe faţă şi pe dos din moment ce a mai realizat „Maşina timpului“ (2002) şi, mai ales, este chiar strănepotul celebrului scriitor H. G. Wells!
Dar numele care ar trebui obligatoriu rostit în relaţie cu acest film de animaţie este cel al regizorului şi producătorului Robert Zemeckis („Back to the Future“, „Forrest Gump“) care stă în spatele acestei aventuri animate. Zemeckis este un pasionat de tehnologie digitală pe care a folosit-o desoeri în filmele sale, utilizînd mai ales posibilităţile uluitoare ale tehnicilor de motion şi performance capture, care permit translarea interpretării unui actor „normal“ la o dublură digitală, aşa cum aţi văzut în „Avatar“ sau în filme de Zemeckis precum „Polar Express“ sau „Beowulf“.
Acest „savoir-faire“ este pus acum în slujba unei pure producţii de animaţie marca Disney, iar rezultatele în termen de spectacol sînt pe măsură.
Dar, surpriză, criticii şi publicul american au fost de altă părere! Iar asta arde, mai ales la încasări. Lansat pe 11 martie, „Mămici pentru Marte“ nu a reuşit să obţină în SUA numai nouă milioane amărîte de dolari, ceea ce, la un buget de 150 de milioane de dolari numai pentru producţie cam ustură.
Care ar fi motivele unui astfel de eşec, de neimaginat mai ales în cazul unei producţii Disney? Criticul Brook Barnes de la New York Times crede că vinovat ar fi subiectul (mama răpită i-ar cam deranja pe americani), zvonurile despre slabele calităţi ale filmului care s-au propagat pe reţelele de socializare, scenariul şi, surpriză, chiar perfecţiunea tehnologiei, Barnes invocînd ceva numit „uncanny valley treshold“ - un termen preluat din robotică şi care ar însemna în cazul de faţă că perfecţiunea animării fiinţelor umane creează un efect de respingere în rîndul spectatorilor umani.
Din fericire pentru producători, s-ar putea ca publicul din restul lumii să fie mai puţin sensibil la astfel de aspecte şi să aprecize acetastă poveste cu mame răpite de marţieni.
