L-am fi crezut nemuritor – într-atât opera sa, prin calităţile şi înţelesurile ei nepământene, ne pare venită din altă galaxie, din alt univers, dintr-o realitate superioară nouă. Viziuni din lumea pe care Moebius o explora pentru noi, pământenii, sau poate mesaje pe care încă nu le-am descifrat.
Moebius, sau cel pe care îl cunoşteam sub acest nume, nu a fost nemuritor, s-ar zice. Aparenţa sa trupească, sub care se deghizase pentru a se plimba printre noi, şi-a atins termenul de expirare la sfârşitul săptămânii trecute fiindcă organismele pământene sunt ÎNCĂ imperfecte. Trupul lui a funcţionat doar 73 de ani. Sau poate că misiunea agentului Moebius pe Pământ s-a încheiat iar el s-a putut întoarce, în sfârşit, acasă, dincolo de porţile percepţiei.
Probabil că puţini sunt aceia, în afară de familie şi de prietenii intimi, care au ştiut Moebius a fost, de fapt, un extraterestru. Sunt mulţi cei care au bănuit asta, de-a lungul unei cariere de jumătate de secol, citindu-i albumele de bandă desenată sau lăsându-se scufundaţi în realităţile fantastice reprezentate în sutele şi miile de imagini pe care le-a desenat.
Poate că şi tânărul Jean Henri Gaston Giraud, cel care s-a născut pe 8 mai 1938 şi în al cărui corp avea să se întrupeze entitatea Moebius, nu şi-a înţeles decât mai târziu natura nepământeană. Un puşti pasionat de desen şi de aventuri cu cowboy şi indieni dar şi de cele science-fiction. Poate că a început să vadă dincolo de realitate abia la sfărşitul adolescenţei când a cunoscut deşertul mexican, cu solitudinea şi vocile lui, şi când a experimentat pentru prima oară calităţile dezrobitoare ale anumitor ciuperci locale. Sunt experienţe pe care le-a evocat întotdeauna, ferindu-se să ne spună ce a văzut, cu adevărat, „dincolo”.
Ceva s-a întâmplat în drumul spre Vest
Oricum ar fi, tânărul Jean a venit schimbat din Mexic. Deşi a „funcţionat” normal pentru un tânăr pasionat şi talentat care încearcă să devină desenator de BD în Franţa de la începutul anilor ’60. A intrat chiar în redacţia revistei Pilote şi a ajuns să îşi deseneze şi western-ul – cea mai fabuloasă serie cu cowboy şi indieni realizată vreodată, seria Blueberry, care a făcut ca zeci de milioane de puşti de toate vârstele să viseze visele Vestului Sălbatic. O serie pe care Jean Giraud, devenit Moebius, avea să o preia şi ca poveste, nu numai ca desentor, după dispariţia scenaristului Jean-Michel Charlier.
Blueberry este un western realist dar în canioanele din Vest se asunde şi altceva – ne-a zis Moebius mai târziu. De aceea, adaptarea cinematografică realizată de Jan Kounen, din 2004, a transformat cowboy-ii şi indienii într-o înfruntare şamanică în care gloaneţele au fost înlocuite de peyote sau alte asemenea chei spre alte percepţii. Moebius aprobase această adaptare, noi ceilalţi nu prea am înţeles, la vremea respectivă, ideea acestei „experienţe secrete”.
Dar am putut vedea cum, la doar câţiva păşi pe drumul spre vest, cam de la al treilea album cu Blueberry, ceva s-a petrecut cu Jean Giraud. În interiorul lui s-a produs o neaşteptată metamorfoză, o transmutaţie alchimică a tânărului autor de BD, cu o mână încă ezitantă şi neexperimentată, devenit parcă peste noapte un artist în toată puterea cuvântului, în conexiună directă cu o înţelegere superioară a artei, a realităţii şi cu un nivel „tehnic” la care doar puţini sunt aleşi să ajungă. Este momentul în care, în interiorul lui Jean Giraud se naşte Moebius.
O dualitate artistică ce începe să funcţioneze de la sfârşitul anilor ’60, în sectoare clar definite – Gir face Blueberry, Moebius visează science-fiction şi suprarealist- care se vor sfărşi prin a se contopi pentru ca „cele două feţe să devină doar una”. Doctor Gir şi mister Moebius, Janus al benzii desenate şi al imaginarului. Cu un picior ancorat în realitatea lui Blueberry, Moebius începe să exporeze galaxiile şi universurile interioare. Face o alianţă cu alţi doi maniaci ai fantasticului, desenatorul Phillipe Druillet şi scenaristul Jean-Pierre Dionnet şi fondează legendara revistă Metal Hurlant, realizează prima bandă desenată suprarealistă şi lipsită complet de text, Arzach şi creează pe bandă rulantă seria Garajul Hermetic.
Reţeta transformării în unicorn
Se combină apoi cu alt lunatic , Alessandro Jodorowsky, pentru a pune la cale adaptare o uluitoare adaptare pentru cinema al monumentalei Biblii SF Dune, a lui Frank Herbert. Un proiect destinat unui eşec legendar din explozia căruia aveau să se nască (pe lângă Alien şi cariera lui Ridley Scott – ceea ce este o altă poveste fantastică) o capodoperă a BD-ului science-fiction, seria Incal, desenată de Moebius pe scenariile lui Jodorowsky.
„Când lucrez sub identitatea e Moebius totul porneşte printr-un soi de jet necontrolat al imaginaţiei pe care trebuie să îl ajung din urmă şi să îl stăpânesc. Este pentru mine singurul fel prin care pot să realizez o transformare. Trebuie să mă deconectez de mine însumi, să intru într-un fel de transă”, a încercat odată să traducă Jean Giraud uluitoarea lui dualitate.
Iar activitatea lui Gir/Moebius nu face decât să se intensifice: Venise Celeste, Starwatcher, seria Grădinele Aedenei, mii şi milioane de ilustraţii şi tablouri fantastice, cu mici excursii înapoi în Blueberry, un western care începe să semene tot mai mult cu cealaltă faţă a lui Janus. Moebius devine superstar pentru toţi visătorii planetei, din SUA până în Japonia, influenţând generaţii de desenatori şi cineaşti. Una dintre puţinele ţări unde nu este cunoscut e şi România, unde BD-ul rămâne încă o himeră rezervată visătorilor - fiindcăexistă minuni pe care nici măcar zeii extratreştri nu le pot înfăptui. La noi, învăţăturile lui Moebius sunt rezervate doar unui mic grup de iniţiaţi, ascunşi în catacombele realităţii tabloide.
Dincolo însă, Moebius a dat un brânci înainte filmului fantastic. George Lucas şi Steven Spielberg îi urmăresc cu atenţie albumele, Ridley Scott recunoaşte că „la început a fost Moebius”. Participă la designul unor producţii legendare: Alien, Tron, Al 5-lea Element, etc. Se împrieteneşte la cataramă cu alt visător de talie planetară, japonezul Hayao Myiazaki – împreună realizează o expoziţie de desene pentru a arăta cum s-au influenţat reciproc. Şi schimbă lumea, subtil dar sigur: căci felul în care vede el viitorul este preluat de cineaşti precum Ridley Scott (ce recunoaşte că punctul de pornire al lui Blade Runner este BD-ul The Long Afternoon de Moebius şi Dan O’Bannon) care îl proiectează apoi, prin ochiul magic al cinema-ului, influenţând, la rândul lui, arhitecţie, designeri, etc.
În viaţa particulară, Moebius a fost un personaj la fel de ieşit din comun: extrovertit şi misterios în acelaşi timp. Simpatic, uşor lunatic, plin până la explozie de idei şi de umor, discret şi gata permanent să nu îşi ia legenda în serios. „Oamenii pun totdeauna o doză de romantism în actul creaţiei dar, de fapt, totul este extrem de ordinar”, declara Jean Giraud cu prilejul uriaşei expoziţii „Transe-forme” care i-a fost dedicată în 2010. De asemenea, Moebius s-a lăsat permament atras de explorări în alte universuri: de la un discipol al lui Carlos Castaneda în tinereţe, la asocierea, în anii ’80 cu grupul mistic (unii ar spune sectă) Izo Zen. Explorări care furnizau combustibil pentru formidabila lui imaginaţie...
Plecarea lui Jean ’Moebius’ Giraud a aruncat, pe 10 martie, întreaga Franţă în şoc, iar reverberaţiile impactului se transmit la nivelul întregii planete. Omagiile publicului dar şi ale întregii lumi ai culturii şi chiar a politicii continuă să curgă pe site-urile marilor ziare, alături de cele mai importante ştiri ale zilei, într-o serie deschisă de însuşi ministrul Culturii, Frederic Mitterand: „Odată cu moartea lui Jean Giraud am pierdut doi mari artişti. Prin strălucirea lui el a transformat banda desenată în cea de a 9-a artă”. Iar directorului Festivalului de la Angouleme adaugă: „Îmi măsor bine cuvintele: Moebius va rămâne în istoria artei, alături de Durer şi Ingres”. Până şi candidatul la preşedinţie François Hollande a ţinut să îşi exprime tristeţea: „după Giraud, ochiul vedele altfel lumea”.
Unul dintre puţinii care ştiu că Moebius, de fapt, s-a întors pe nava-mamă, este un alt controversat explorator al sufletului, brazilanul Paulo Coelho, pentru care Giraud a ilustrat Alchimistul. Coelho scrie pe blogul său: „Marele Moebius a murit azi, marele Moebius încă trăieşte. Trupul tău nu mai este dar munca ta e mai vie ca niciodată”.
Cu atât mai mult cu cât Giraud/Moebius face acum parte din visul stelar pe care toată viaţa l-a descifrat pentru noi.
„Oamenii spun că le-am schimbat viaţa”, îşi exprima Jean Giraud mirarea într-un interviu recent acordat Los Angeles Times. „«Mi-ai schimbat viaţa!», «Opera ta m-a făcut să devin artist!» O, mă bucură să aud aşa ceva. Dar, în acelaşi timp, folosesc un soi de mătură internă pentru a mă curăţa de ceea ce aud. E periculos să ajungi să crezi în aşa ceva. Cineva a scris «Moebius este un artist legendar». Am pus asta într-o ramă, pe perete şi mi-am zis «Na, sunt o legendă! M-am transformat în unicorn!»
Outside moebius 2009 de pixeltv
Lumea BD şi-a pierdut unul dintre cei mai mari maeştri – editura Dargaud.
Adieu Mœbius, merci Mœbius – editura Hummanoides Associes (co-fondată de Jean Giraud).
E un monstru sacru. M-a inspirat enorm, mi-a dat măduva, forţa acestei expresii grafice care este banda desenată – Enki Bilal.
Un vechi vis de-al meu este să fac un film science-fiction. Mă gândesc la el de multă vreme, de dinaninte de actualul val de filme de gen. Fără îndoială, TU ai fi colaboratorul perfect pentru aşa ceva. Cu toate acestea, nu îţi voi propune niciodată să colaborăm fiindcă tu eşti prea complet, puterea ta vizionară este prea formidabilă. Mie ce mi-ar mai rămâne să fac? De aceea, dragă Moebius, îţi spun: continuă să desenezi fabulos, pentru bucuria noastră, a tuturor! – Frederico Fellini
L-am cunoscut prin „Arzach” abia în 1980 şi a fost un mare şoc. Nu numai pentru mine – toţi autorii de manga au fost zguduiţi de această operă. Din nefericire, când am descoperit-o, stilul meu era deja consolidat şi n-am putut să mă folosesc de ea pentru a-mi îmbogăţi desenul. Dar am regizat „Nausicaa” sub influenţa lui Moebius – Hayao Miyazaki.
Trebuie să îl menţionez fiindcă, într-un mod ciudat, Moebius este „părintele” felului în care am început să respect science-fiction-ul. Mă uitam la benzile lui desenate pe care le adunasem în birou, la începutul carierei, pe vremea când făceam reclame. Le admiram şi îmi spuneam «Doamne, ce viziune uriaşă!» Astfel, am fost aproape în întregime influenţat de Moebius – Ridley Scott
E corect sa spun – şi am mai spus-o – felul în care „arată” romanul „Neuromantul” a fost în mare parte influenţat de imaginile din revista Metal Hurlant. Cred că este valabil şi în cazul lui „Evadare din New York” al lui John Carpenter, pentru „Blade Runner” al lui Ridley Scott şi pentru alte artefacte al stilului deseori numit cyberpunk. Până la urmă, artiştii ăia francezi au dovedit că viziunea lor a fost cea justă – William Gibson
Era un nebun al desenului. Îşi petrecea viaţa pe hârtie. Întotdeauna am fost gelos pe talentul său... Când eram în şcoală şi ne arăta carnetul de crochiuri ştiam cu toţii că are talent, acea intuiţie genială, din minte şi până în vârful degetelor - Jean-Claude Mézières (autorul seriei „Valerian et Laureline”)
Dacă ar fi să rememorez un singur moment din timpul diverselor noastre întâlniri ar fi acela al unui duel cu săbii de lemn pe care l-am ţinut într-un parc din Nara, moment de maximă distracţie sub ochii amuzaţi ai sensei-ului Osamu Tezuka – Francois Corteggiani
Graţie lui banda desenată s-a transformat în lectură adultă, la nivel grafic şi scenaristic. A fost un geniu pur al desenului, atât la nivel realist cât şi în ceea ce priveşte creaţia personală. Îmi voi aminti mereu primul număr din „Metal Hurlant” şi şocul grafic al lui „Arzak” pe care l-am resimţit ca tânăr student la Arte - Jacques de Loustal
A deschis posibilitatea de a face lucruri imposibile, de a da formă unei lumi personale. Puteam, în sfârşit, să concretizăm lucrurile pe care le aveam în noi, imaginile din inconştientul universal pe care nu îndrăzneam să le desenăm şi pe care cinema-ul nu le făcuse încă vizibile - Lorenzo Mattotti
Franţa a pierdut unul dintre artiştii ei cei mai cunoscuţi în lume. În Japonia, în Italia, în Statele Unite, un star incredibil care a influenţat banda desenată mondială. Îmi cântăresc cu grijă cuvintele: Moebius va rămâne în istoria desenului, pe acelaşi loc cu Dürer sau Ingres - Benoît Mouchart, director artistic al Festivalului internaţional de BD de la Angoulême.
Arta lui Moebius m-a inspirat enorm fiindcă întotdeauna am crezut că el a desenat, de fapt, ceea ce a văzut cu adevărat şi că nu şi-a imaginat nimic. Desenele lui par a fi imagini ale unei lumi/existenţe care există cu adevărat în subconştient – Rick Carter, production designer recompensat cu Oscar pentru „Avatar”.
