În urma celei de a doua săptămâni dezastruoase la box-office, reprezentanţii studiourilor Disney au ieşit şi au recunoscut în public dezastrul lui John Carter.
"În lumina performaţei globale a filmului (184 milioane încasări în întreaga lume) ne aşteptăm ca John Carter să ducă la pierderi de aproximativ 200 de milioane de dolari în cel de al doilea interval fiscal care se sfârşeşte pe 31 de martie", au declarat cei de la Disney.
Un anunţ cât un epitaf pentru un eşec comercial ce fusese anunţat cu surle şi trâmbiţe chiar înainte de premieră.
Chibiţii Apocalipsei
"În lumina performaţei globale a filmului (184 milioane încasări în întreaga lume) ne aşteptăm ca John Carter să ducă la pierderi de aproximativ 200 de milioane de dolari în cel de al doilea interval fiscal care se sfârşeşte pe 31 de martie", au declarat cei de la Disney.
Un anunţ cât un epitaf pentru un eşec comercial ce fusese anunţat cu surle şi trâmbiţe chiar înainte de premieră.
Chibiţii Apocalipsei
Cu vreo două săptămâni înainte ca John Carter să îşi ia zborul pe marile ecrane, "surse" de la studiourile rivale dezvăluiau că sondajele arată că publicul are o intenţie foarte scăzută de a vedea această fantezie spaţială.
Imediat, presa a preluat informaţia şi, în scurtă vreme, toată lumea vorbea despre ce uriaş eşec comercial va fi John Carter. O "reclamă" la care cei de la Disney au fost incapabili să reacţioneze eficient.
Apoi au fost date publicităţii primele cronici, care n-au fost extatice, dar nici rele. Nu a contat, parcă toată lumea se uita la acest film ca la un imens Hindenburg gata să explodeze în aer.
Şi a fost "explozia": John Carter a strâns în primul week-end în SUA numai 30,2 milioane, bătut fiind de The Lorax iar, o săptămână mai târziu, aceste încasări au mai scăzut cu vreo 50 la sută. Nu a contat că pe pieţele externe, mai bune generatoare de profit decât SUA în ultima vreme, John Carter a cules destui bani: filmul lui Andrew Stanton avea deja ştampila de "dezastru" lipită pe frunte!
Analiştii financiari, ale căror predicţii sunt de obicei bune, au văzut ce se întâmplă şi au prognosticat corect că John Carter nu va scoate sumele necesare pentru a fi un succes. Şi adevărul este că cele 184 de milioane (de până acum, atenţie!), nu acoperă costurile de producţie )estimate undeva la 250, chiar 275 de milioane de dolari, mai mult decât Piraţii din Caraibe 3), la care se adaugă încă vreo 100 de milioane costuri de marketing.
Cum să NU vinzi un film
Ce Dumnezeu s-a întâmplat, cum de acest film, care ar fi trebuit să fie primul blockbuster al anului, a căzut atât de uşor de pe orbită?
Nimeni nu se grăbeşte să învinuiască pe cineva, dar deja cei ce cunosc lumea Hollywood-ului arată cu degetul spre câteva personaje:
Andrew Stanton: strălucitul regizor care a adus două premii Oscar studiourilor Pixar pentru Finding Nemo şi WALL-E, iese cam jumulit din prima lui incursiune în live-action pentru că 1. nu a reuşit să dea un film măcar de talia Avatarului, că 2. este responsabil de filmări suplimentare extrem de costisitoare şi 3. a avut un cuvânt greu de spus (se zice pe la colţuri) în marketarea filmului.
Rich Ross: devenit preşedinte al Disnez în octombrie 2009 a preluat de la predecesorul său proiectul John Carter dar nu a ştiut cum să taie din bugetul enorm al filmului şi nici cum să-l vândă.
Dick Cook: Fostul preşedinte Disney care a aprobat un buget de 200 de milioane fără ca măcar scenariul să fi fost terminat.
MT Carney: şefa de marketing de la Disney, lipsită de experienţă în lumea filmului, este clar vinovată. Disney au avut în mână o franciză cu un potenţial enorm dar, uluitor, habar n-au avut cum să o "vândă" publicului.
Gândiţi-vă: John Carter este primul erou de space opera din istorie, cel care stă la baza celor mai mari serii de gen, de la Star Wars la Avatar - James Cameron a recunoscut public că filmul său este o replică modernă a aventurilor marţiene imaginate în urmă cu un secol de E. R. Burroughs.
Cei de la Disney au avut o campanie de promovare aproape de "non combat". Au ignorat aceste "referinţe", nu şi-au dat seama că până şi în SUA publicul de azi a uitat de romanele lui Burroughs, nu au ştiut să sublinieze DE CE acest film TREBUIE văzut şi CE îl face atât de special. L-au ascuns însă după un titlu inexpresiv şi o campanie de promovare teribil de convenţională. Chiar înainte de premieră, un fan a reuşit să monteze un trailer (vezi mai jos) mult mai bun decât orice făcuseră cei de la Disney care, de data aceasta, îşi merită cu vârf şi îndesat orice penalizare.
Marea întrebare: este, totuşi, John Carter un film bun? Răspunsul este "Da, cu siguranţă". Nu este perfect, are ceva probleme, dar este o epopee spaţială foarte bine realizată, cu multe capete peste alte producţii care, vândute bine (de exemplu Transformers 2) au câştigat enorm la box-office.
Mai trebuie spus că, în ciuda anunţului făcut de cei de la Disney, eperienţa ne învaţă că, în cele din urmă, filmul lui Stanton îşi va scoate banii, nu cât s-a sperat însă nu va fi nici cea mai mare catastrofă din istorie.
Păcat este că, odată cu această prăbuşire, s-au cam dus şansele de a vedea pe ecrane o trilogie marţiană care începuse surprinzător de bine.
